Maternitate in stil olandez

Maternitatea: un trofeu, o gratiere sau o autogratiere din parte mamei catre sine insasi, un sport in care femeia are marele talent de a se plange si victimiza necontenit facand aceasta bucurie sa devina o corvoada, cel putin in ochii celorlalti, prin prisma modului in care trateaza problema – in special de mamele care se plang ca nu mai pot face nimic, ca nu mai au timp de nimic, ca le-a acaparat in intregime grija pentru cocolosirea copilului, care alearga cu el de la o activitate extrascolara la alta si folosesc copilul drept trofeu cu care sa se poata lauda prietenilor si pe care il educa in stupidul spirit de competitie scolara.

Pentru mamele care vor sa renunte la vesnica lamentare si care cred in modernitate si autoeducare, timpul de calitate petrecut alaturi de copil, fericirea copilului, dar si a mamei sunt foarte importante si sunt privite ca o normalitate.

Este normal ca mama sa acorde atentie sporita copilului, dar este la fel de firesc ca mama sa nu uite de ea insasi, sa aiba timpul ei pretios, sa iasa in oras, sa isi permita sa existe fara a fi legata de maini si de picioare.

Modelul olandez, de pilda, iata, chiar zilele trecute citeam o marturie apropos de stilul de viata al mamelor olandeze si despre relatia acestora cu cei mici si il aprob si recomand mamelor romance. Pentru ca ne invartim intr-o societate in care mama se sacrifica si se plange incontinuu cat de greu ii este, ca nu mai are timp, ca nu doarme, ca n-a mai iesit in oras, ca sta inchisa in casa cu copilul toata ziua, ca gateste, spala, calca si atat, ca totul este o corvoada. Sau mama ii va cumpara copilului cele mai scumpe modele de aparatura electronica, telefoane la moda, tablete si masini scumpe la majorat, pe care acesta le va folosi pentru a spune “cine e el”. Sa recunoastem, fara ocolisuri si ipocrizie, ca aceasta este modelul pe care il incurajam, in Romania, in mare parte si ca, desi stim ca in alte tari telefonul mobil este un lux, iar viata se desfasoara in mediul real mult mai mult, noi sustinem acest stil propriu romanesc in care nu reusim niciodata sa devenim un model.

Inca sunt parinti care cumpara oameni, care imping copiii deasupra lumii prin teripuri ciudate, care defileaza cu copiii si rezultatele lor sau ii acuza imediat pentru esecurile lor.

Iata cum, revenind Olanda este tara cu cei mai fericiti oameni pentru ca acestia aleg fericirea in mod constient si relatia parinte-copil este extrem de sanatoasa si libera, moderna si fara alte lamentari care nu conduc nicaieri.

Mamele olandeze au timpul lor liber si nu isi pun problema ca si-au rupt din viata cateva ore sau zile pentru ele, lasand copilul in grija altcuiva, ci se bucura de firescul lucrurilor.

Mamele olandeze nu intretin spiritul competitiei in scoli, ci se axeaza pe a sustine adevaratele calitati ale copilului pentru a-l ajuta sa isi implineasca menirea si visul in viata.

Mamele olandeze nu imping copilul catre activitati extrascolare pentru a se lauda apoi la ceilalti cu ce face copilul, ci lasa copilul sa aleaga ce isi doreste sa faca si la ce nivel.

Mamele olandeze nu compara copilul cu alti copii sau cu alegerile ori rezultatele acestora, ci isi sustine copilul pentru ceea ce este.

Copilul olandez nu cunoaste stresul inutil si nici presiunea. Astfel, el se dezvolta armonios, are incredere in propriile forte, nu se simte inferior si se axeaza pe ceea ce simte si face el bine, fara presiunea de a demonstra ceva cuiva. Iata cum el creste sanatos si fericit si perpetueaza acest model care va intretine, din generatie in generatie, o tara cu oameni fericiti si impliniti.

 

Educatia olandeza: o lectie pentru ceea ce ar trebui sa insemne, in general, FEMEIE si MAMA, mama si copilul intr-o relatie sanatoasa si un model de civilizatie despre cum viata ar trebui traita liber, frumos si fara presiuni stupde care nu fac decat sa distruga stima de sine.

Un model care este sanatos de adoptat – da, chiar si la noi. Sau, mai ales la noi, unde femeia-mama a facut un sport din a se victimiza si a refuza sa invete ca se poate si altfel, se poate sa fim fericiti fara ipocrizii si prejudecati cum ca „mama trebuie sa se sacrifice”, iar copilul trebuie sa fie primul in clasa!

Reclame

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s